Stau în pat cu laptopul in braţe. Televizorul merge pe un DVD al fiului meu cu maşinuţe. Le aud în surdină. Robert stă pe jos şi se joacă cu alte maşinuţe şi cuburi: bună ziua. am venit la service. îmi primiţi maşina? a, nu aici? dar unde trebuie să merg?….şi o ţine tot aşa, hârâind maşinuţele pe parchet. Mă uit pe geam: de azi de dimineaţă ninge….şi ninge.
Azi am fost prin oraş. Nu se poate spune că era o iarnă prea frumoasă: străzile mizerabile, şoferii nervoşi, mâzga de pe drum acoperea parbrizul şi reducea vizibilitatea….gălăgie, nervi…etc.
Dar am ajuns acasă. Aici, parcă sunt într-o altă lume: linişte, casele de pe stradă au căciuli de zăpadă, omătul aşternut este alb şi curat.
Este chiar relaxant şi liniştitor ca după o zi petrecută în oraş să stai la geam şi să priveşti cum norii cern zăpada…
Ar fi plăcut ca pe o asemenea vreme să stai lânga un şemineu, cu lemnele trosnind în foc şi cu o carte bună în mână. Din păcate, nu am şemineu… Mă mulţumesc să stau lângă calorifer cu “Strada şobolanilor” de Francois Forestier…
Deşi am avut destul de lucru la jucărilă, am avut timp şi de cel mic şi bineînţeles şi de citit.
În ultima perioadă am “devorat” câteva cărţi: Asediul de Brad Thor, Şah la rege de George Arion (apărute la editura Tritonic), Alchimistul de Michael Scott (deşi e o carte pentru cei mai tineri decât mine aştept cu nerăbdare şi continuarea) şi Trandafirul dispărut de Serdar Ozkan. Momentan mai am câteva cărţi pe raftul cu “de citit” dar în următoarea perioadă vor trebui să aştepte. Acum, jucărilă va avea prioritate deoarece soţul meu ia schimbat câte ceva şi va trebui să (re)învăţ să lucrez cu el. După ce a pierdut multe zile şi nopţi “luptând” cu noile modificări, chinuindu-se cu implementări şi update-uri, acum va trebui să mai lupte câteva zile cu mine: să îmi explice şi să ma înveţe. Naşpa kestie… Soţule, îţi urez baftă şi nervi de oţel! Asta deoarece pricep mai greu unele kestii…informatice.
A venit şi a trecut una din cele mai importante zile ale acestei luni: 14 februarie. Pentru noi nu a fost ceva special neapărat, dar oricum ne-am distrat mergând la patinoar toţi trei şi petrecând o zi împreună.
Mai specială va fi ziua de 26 februarie când se vor împlini 4 ani de când mi-am schimbat numele şi am decorat degetul inelar al mâinii stângi cu o verighetă. 4 ani! Dacă nu ar fi Robert, nici nu mi-aş da seama cât de repede trece timpul… La el este mult mai vizibilă trecerea timpului: acum îi cumperi o pereche de pantaloni şi peste 3-4 luni deja îi sunt scurţi! Şi când ne uităm uimiţi la poze: uite ce mic era! uite aici mergea deja singur! uite acum îmi ajunge până la genunchi! în decembrie am avut prima serbare…
Viaţa e scurtă şi frumoasă. Nu vom putea niciodată să recăpătăm clipa pe care tocmai am pierdut-o. Şi niciodată nu vom putea afla ce “conţinea” acea clipă…
Moartea handbalistului Cosma este cea mai vehiculata in stirile de azi. Am citit ce s-a intamplat… condoleante familiei. Ce mi-a atras atentia au fost comentariile cititorilor la acea stire: care mai de care mai “rasiste”, impotrivia etniei rrome din Romania si de pe peste tot.
Din pacate, sustin punctul de vedere al lui Ovidiu.
Recent, tocmai am citit “Spada” de Bogdan Theodorescu. Subiectul cartii: in Romania, un spadasin necunoscut omoara tigani care au comis infractiuni si au facut puscarie pentru acestea. Importat este descrierea pe care o face Bogdan despre actiunile politice si politienesti ale guvernului nostru. Bineinteles ca nu pot face mare lucru deoarece rromii sunt protejati si au drepturi pentru ca sunt o minoritate si normal ca UE sare pe Romania de numa numa…
Ideea pe care doresc sa o expreim este: nu am nimic impotriva rromilor, nu sunt rasista; dar mult prea multe probleme le avem din cauza lor si din cauza statutului si a drepturilor de care beneficiaza. Adica, eu sunt roman in Romania, dar eu nu am dreptul la neplata taxelor si impozitelor, eu trebuie intai sa muncesc si apoi sa beneficiez de ajutoare din partea statului (daca beneficiez), ei au dreptul de a purta arme albe si isi fac singuri legea…etc. Cred ca lista ar putea continua.
Noi ne temem de ei. Sunt violenti. Multi sunt inculti deoarece copiii lor nu sunt trimisi la scoala (desi e obligatoriu) ci ii gasim pe strada la cersit.
Daca ei s-ar integra, ar participa si ar face parte din societate la fel ca noi toti, cred ca nu ar mai fi marginalizati, urati, aratati cu degetul sau ocoliti.
Ar fi foarte multe de spus. Dar noi, cei care scriem, ramanem doar cu spusul. Cei care ar trebui sa ia masuri sau sa faca ceva sunt neputinciosi. Invoca drepturi sau legi pentru a se eschiva sau se ascund pentru a nu se afla ca au fost mituiti, “imbunati” sau cum s-o mai numi, de acele clanuri mafiote rrome.
“Blestemul manuscrisului” de Bogdan Hrib si Razvan Dolea mi-a starnit imediat curiozitatea. Titlul cartii, descrierea continutului si mai ales formatul in care este tiparita, mi-a amintit imediat de “Mostenirea Templierilor” de Steve Berry.
Bineinteles ca totul porneste de la moartea cuiva: un electrician roman undeva in Germania, la un targ de carte. Acest om insa, este profesor de istorie la un liceu din Bucuresti, cu masterat la Heidlberg. Deci, ce cauta el ca electrician in Germania?
Nu am parcurs prea mult din carte, dar imi place, mai ales pentru ca este vorba si de istoria noastra. Si aici intalnim ordine de cavaleri, diferenta e ca sunt valahi.
Faptul ca o parte din actiune (cred si sper ca) se va desfasura si pe teritoriul Romaniei si ca principalii eroi sunt romani ma impresioneaza si nu pot decat sa le aduc laude autorilor.
Va multumesc pentru orele placute de lectura pe care mi le oferiti!
Adaugare: Am reusit sa termin cartea. Este misto de tot. Am o singura neplacere: explicarea termenilor, traducerile unor propozitii nu sunt la subsolul paginii ci la sfarsitul cartii! Este cam neplacut sa stai cu un deget sau cu un semn de carte la sfarsit, si sa tot intorci cartea pentru a citi explicatiile. Din punctul meu de vedere, este un inconvenient destul de mare, care m-a determinat sa nu mai caut traducerile, explicatiile.
Primul lucru ce mi-a placut la aceasta carte a fost coperta. Apoi, recenzia de pe bookblog.
Sustin parerea celor care au zis ca nu inteleg “groaza” lui Stephen King la citirea cartii. Nu este o carte de groaza, cu monstrii terifianti sau crime oribile care sa ingrozeasca. Este mai mult un roman psihologic, care lasa totusi urme in timp ce-l citesti. Te face sa te intrebi ce este normal si ce este anormal.
Camille este un reporter destul de bun. Ea este trimisa de seful ei in Wind Gap, orasul ei natal pentru a realiza un reportaj despre disparitia unei fetite. A doua. Prima disparuse cu 9 luni in urma si nu se descoperise inca faptasul. Desi familia ei inca mai locuieste in acel oras, Camillei ii este foarte greu sa plece acolo.
O data ajunsa, a trai din nou in casa cu mama sa devine prea mult pentru psihicul ei destul de distrus.
De ce Obiecte Ascutite? Deoarece acestea sunt singurii martori ai suferintei si a caderii psihice ai Camillei. Doar ele au ajutat-o inca din copilarie sa treaca peste nevrozele si crizele mamei sale.
Faptul ca Flynn aduce tot timpul noi indicii pentru a te incuraja sa afli cine este de fapt criminalul este ceva minunat. Stilul sau este placut, usor de citit si de urmarit actiunea. Daca pe la mijlocul cartii banuiesti deja cine este autorul acelor 2 crime, te anunt ca te inseli.
“A spune ca este un roman de debut extraordinar, ar fi prea putin. (…) Opera remarcabila, incisiva, cu o scriitura patrunzatoare si analize psihologice taioase.” - Stephen King
Astept urmatorul roman al lui Flynn, poate ceva mai “dark” decat acesta dar la fel de bun.
Autor roman, tanar, cu o imaginatie bogata si eu sper ca nelimitata deoarece astept inca cel putin un roman din partea lui Andrei.
A doua: Arheologul si misterul lui Nefertitti de Pierre Boulle. Pentru cei ca mine care iubesc istoria Egiptului si misterele faraonilor, aceasta carte va fi ca o aventura. Daca ai timp, intr-o zi o termini de citit, dar vei dori sa o mai parcurgi o data… si poate inca o data.
In curs de finalizare: Ultimul Jihad de Joel C. Rosenberg. Un thriller politic captivant, plin de detalii, bine inchegat care te tine cu sufletul la gura si bine-infipt in fotoliu.
…un ren micuţ şi cu nasul roşu că în acest an Moşul are un sac mare plin cu jucării pentru toţii copiii care au fost cuminţi.
A mai zis că şi pentru mine are câte ceva… oare îmi va aduce multele cărţi pe care le doresc? Şi poate ar fi bine să-mi mai aducă şi nişte timp o dată cu ele, ca să am când să le citesc…
Aştept cu nerăbdare sărbătorile, nu neapărat pentru cadouri ci mai ales pentru un pic de odihnă. Deşi cred că nu ar trebui să fim atât de bucuroşi că mai trece un an, pentru că şi din viaţa noastră s-a mai dus un an, şi adăugăm unul în plus la vârstă…
Poate pentru unii este motiv de bucurie: majoratul, schimbarea prefixului din 1 în 2, dar pentru cei care-l au deja 2 parcă nu mai e aceeaşi bucurie că îl schimbi în 3…
Suntem tineri. Ar trebui sa avem o gandire si o privire de asamblu asupra a ceea ce ne inconjoara mai libertina, mai deschisa, mai inovatoare. Dar nu. Nu avem. Sunt foarte multi tineri “ingraditi”, care au mostenit o mentalitate veche.
“De ce sa iau eu atitudine? Ce, eu sunt mai destept? Daca face x voi face si eu.” Dupa cum spunea cineva, romanii au o mentalitate de turma. Nu sunt in stare sa-si asume responsabilitatea pentru deciziile proprii. Sau si mai rau, nu sunt capabili de a lua decizii proprii. Au fost invatati ca altii sa gandeasca si sa decida in jurul lor.
Cat credeti ca se mai poate asa? Luati atitudine! Incepeti sa ganditi si sa actionati ca este spre binele vostru!
In ultima luna pe langa faptul ca am avut probleme cu domeniul blog-ului (kestii tehnice pe care eu nu le pricep) si l-am schimbat din tutun in artistic, am avut si mult de lucru. Jucarila a fost foarte ocupat cu ajutoarele Mosilor in alegerea si trimiterea jucariilor.
In aceasta seara vine Mosul!!! Ghetutele lucitoare, proaspat spalate si cremuite vor “impodobi” toate geamurile in asteptarea cadourilor. Emotia e mare, mai ales pentru piciul nostru de 3 ani care de-abia anul acesta pricepe ce e kestia cu Mos Nicolae si Mos Craciun.
Le urez tuturor sarbatoritilor de maine La multi ani!
PS Nu am mai citit nimic in ultima perioada pentru ca nu am avut cand. Dar o sa-i scriu un mail lui Mos Craciun sa-mi aduca niste carti, pentru ca in perioada sarbatorilor voi avea ceva timp liber si promit sa recuperez
Asta deoarece pricep mai greu unele kestii…informatice.