Julya. Simply me.

Acum 2 săptămâni m-am tuns. Nu aşa cum am vrut eu (cheală) ci undeva la o lungime de 12 cm de la aprox. 45 cm. Reacţia tuturor a fost: wow! ce te-a apucat? ce ai păţit? etc. Nu am păţit nimic. Doar ca îmi era foarte cald şi că nu înţelegeam ce rost avea să-mi păstrez părul lung doar pentru a-l ţine tot timpul prins în diferite forme…

Aşa că, l-am tuns dar tot nu eram mulţumită. Nu-mi plăcea de nici un fel cum arătam şi cum se aşeza… şi sîmbătă, sub ameninţarea că mă voi tunde singură cu maşina cheală, soţul meu a cedat şi m-a tuns el. Periuţă. Adică, undeva la 2-3 cm.

Şi acum… nebunia!

Reacţia familiei (care sunt persoane mai la vârsta a 2-a): eşti nebună! ce ţi-ai făcut? tu nu eşti întreagă la minte? Soacra a fost singura căreia i-a plăcut noua mea freză şi m-a întrebat cu nonşalanţă: pe mine când mă tunzi aşa?

Reacţia cunoscuţilor: wow, te-ai tuns… ce fain îţi stă… de-aş avea şi eu curajul să-mi tai aşa părul… şi altele asemenea.

Am stat mult şi am reflectat. Eu nu mă consider nebună. Din totdeauna am fost mai răzvrătită şi mai nonconformistă. De ce are lumea impresia că dacă ajungi la o anumită vârstă (şi mai ai şi un copil) înseamnă că trebuie să te schimbi? Sau să nu mai fii tu însuţi? În plus, nu consider că ai nevoie de curaj ca să faci cu şi în viaţa ta ceea ce vrei. Avem cu toţii posibilitatea de a alege: la magazin mă duc şi-mi iau din raft ceea ce vreau eu nu aştept să decidă altcineva în locul meu. Şi nu am nevoie de curaj pentru asta.

Concluzia este: eu mă simt acum minunat. foarte bine. Trebuie doar să port o şapcă deoarece soarele puternic din mijlocul zilei îmi cam arde kelia… Nu mai am nici probleme cu multitudinea de păr pe care trebuia să-l adun de peste tot de prin casă. Nu mai trebuie să mă piaptăn . Mă spăl în fiecare dimineaţă şi pe păr… şi multe alte avantaje.

Am totuşi compasiune pentru toţi cei care au cuvinte urâte de spus la adresa mea: trebuie să-i înţeleg că ei nu au curaj şi probabil nici voinţă. Atunci când vrei ceva cu adevărat, încerci să obţii. Nu stai să te uiţi şi să critici… Şi nici nu cred că trebuie să fii nebun ca să treci prin viaţă aşa cum vrei tu.

You can leave a response, or trackback from your own site.