Julya. Simply me.

În seara asta mi-am făcut nişte cartofi prăjiţi şi lângă ei m-am gândit că ar merge bine nişte sos cremă de usturoi. Da, din ăla la cutie, din comerţ.

În momentul în care am scos dopul usturoiului am simţit un miros… care mi-a adus aminte de ceva. Acel ceva este anul 1992 când am fost în Olanda şi am văzut şi am mâncat pentru prima oară în viaţa mea maioneză. A fost la un Mac. La noi încă nu aveam fast-food-uri. Ne-am dus cu toţii să luam o “gustare” de prânz şi ne-au întrebat ce fel de maioneză dorim lângă cartofi. Eu, care aveam doar 12 ani, am întrebat copilăreşte ce este aia. Am descoperit că e o kestie care le dă un gust mult mai bun cartofilor (dar şi îngraşă ). În plus, avea un miros deosebit, specific şi foarte îmbietor, care azi probabil că nici nu mai este băgat în seamă….

La întoarcerea în ţară, ce credeţi că am adus? Nu prea multă ciocolată şi bomboane, ci muullltttăă maioneză

La ora actuală, această mirifică maioneză este (uneori) ceva nelipsit din alimentaţia de zi cu zi. Chiar nu îmi vine să cred ca acum 17-18 ani, habar nu aveam de ce este şi cu ce se mănâncă (la propriu!) maioneza.

You can leave a response, or trackback from your own site.