Linişte…
Stau în pat cu laptopul in braţe. Televizorul merge pe un DVD al fiului meu cu maşinuţe. Le aud în surdină. Robert stă pe jos şi se joacă cu alte maşinuţe şi cuburi: bună ziua. am venit la service. îmi primiţi maşina? a, nu aici? dar unde trebuie să merg?….şi o ţine tot aşa, hârâind maşinuţele pe parchet. Mă uit pe geam: de azi de dimineaţă ninge….şi ninge.
Azi am fost prin oraş. Nu se poate spune că era o iarnă prea frumoasă: străzile mizerabile, şoferii nervoşi, mâzga de pe drum acoperea parbrizul şi reducea vizibilitatea….gălăgie, nervi…etc.
Dar am ajuns acasă. Aici, parcă sunt într-o altă lume: linişte, casele de pe stradă au căciuli de zăpadă, omătul aşternut este alb şi curat.
Este chiar relaxant şi liniştitor ca după o zi petrecută în oraş să stai la geam şi să priveşti cum norii cern zăpada…
Ar fi plăcut ca pe o asemenea vreme să stai lânga un şemineu, cu lemnele trosnind în foc şi cu o carte bună în mână. Din păcate, nu am şemineu… Mă mulţumesc să stau lângă calorifer cu “Strada şobolanilor” de Francois Forestier…
You can leave a response, or trackback from your own site.
Leave a Reply