Julya. Simply me.

Zilele trecute am citit această “ştire”:

Mircea Toma ar putea ramane fara fetita.

Cunoscutul jurnalist Mircea Toma este posibil sa fie anchetat si chiar sa fie decazut din drepturile parintesti daca Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului se va autosesiza in urma materialului aparut in revista Spy.

Ziaristul si sotia acestuia au fost surprinsi de paparazzi facand nudism de fata cu fetita lor minora in Vama Veche. Pozele cu Mircea Toma si sotia sa goi in fata fetitei lor minore au starnit reactii si discutii aprinse. Desi legea nu prevede clar vreo sanctiune pentru o astfel de fapta, directorul general al Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 3, domnul Florin Vasile, a declarat pentru CANCAN urmatoarele:

“Copilul nu trebuie expus la o asemenea situatie, mai ales in sanul familei. Cei doi risca totusi o ancheta sociala, doar daca se sesizeaza autoritatea de unde au domiciliul”.

Catalina Florea, directoarea unei asociatii neguvernamentale care se ocupa cu protectia copilului, a confirmat declaratiile directorului si a tinut sa completeze ca: “Acest lucru are un impact negativ asupra copilului. Nu este normal ca mai multi adulti dezbracati sa umble prin fata lui.”

Sursa: News report

Şi eu sunt părinte. Şi eu apar dezbrăcată în faţa copilului meu. Nu consider că este nevoie să-l dau afară din cameră doar pentru că mă schimb. Şi soţul meu are aceeaşi atitudine. Nu ne ferim de copil. Aceştia trebuie să ştie de mici diferenţa dintre femei şi bărbaţi şi la rândul său trebuie să înveţe că nu este o ruşine să fii văzut (în unele situaţii) în pielea goală.

Şi eu am fost la mare la nudişti cu părinţii mei când eram mică. Dar nu s-a autosesizat nimeni. Şi nici nu am rămas cu sechele pentru că am văzut bărbaţi şi femei (alţii decât părinţii mei) în pielea goală.

Dacă nu era un cunoscut jurnalist, ci un om simplu, s-ar mai fi autosesizat cineva? Dacă se ducea badea Ghe cu copilul la nudişti îi făcea cineva poză, apărea în ziare ca apoi să fie nevoie de un tămbălău? Ar fi riscat cumva acea persoană să fie decăzută din drepturile părinteşti? Eu cred că la aceste întrebări răspunsul este NU. Un NU categoric pentru că pe nimeni nu interesează ce face badea Ghe…

Mi se pare mie sau poporul român este cam pudic?

Un exemplu: San Francisco, bicicliştii care au defilat pe străzi în pielea goală şi pictaţi.

S-a autosesizat cineva? A stat cumva poliţia sau protecţia copilului pe marginea trotuarului sau drumului pentru a le interzice minorilor să privească? Eu cred că nu… În ţările din vest oamenii nu sunt atât de pudici… nu ştiu dacă au plaje cu nudişti, dar dacă au nu cred că se sinchiseşte cineva de faptul că şi copiii mici sunt duşi acolo. Şi nu cred că aceştia sunt nişte oameni anormali. Dimpotrivă. Sunt oameni care ştiu să-şi trăiască viaţa, să o condimenteze şi să-şi vadă de treburile lor fără a muri de grija caprei vecinului…

După cum bine spunea un psiholog, din păcate nu-mi amintesc numele, cu cât creştem şi înaintăm în vârstă acumulăm nişte prejudecăţi care nu ar trebui să existe. Luaţi ca exemplu orice copil mic, până la vârsta de 5 ani, şi vedeţi ce prejudecăţi are: niciuna. Nu îi este ruşine să stea în pielea goală vara şi să se joace la mare, la ştrand sau în curte. Nu îl interesează dacă vecinului îi place culoarea de tricou pe care o are el… şi multe altele. Cu cât creştem cu atât începem să avem mai multe “îngrădiri”. De ce nu putem să fim noi înşine? Unde ne mai este liberul arbitru şi puterea proprie de discernământ?

Haideţi să fim cu toţii nişte copii: lipsiţi de prejudecăţi şi de îngrădiri! Astfel vom avea mintea mai liberă şi mai deschisă, vom putea să fim mai atenţi cu noi înşine şi vom avea loc şi timp pentru a acumula informaţii şi cunoştinţe cu adevărat necesare.

Acum 2 săptămâni m-am tuns. Nu aşa cum am vrut eu (cheală) ci undeva la o lungime de 12 cm de la aprox. 45 cm. Reacţia tuturor a fost: wow! ce te-a apucat? ce ai păţit? etc. Nu am păţit nimic. Doar ca îmi era foarte cald şi că nu înţelegeam ce rost avea să-mi păstrez părul lung doar pentru a-l ţine tot timpul prins în diferite forme…

Aşa că, l-am tuns dar tot nu eram mulţumită. Nu-mi plăcea de nici un fel cum arătam şi cum se aşeza… şi sîmbătă, sub ameninţarea că mă voi tunde singură cu maşina cheală, soţul meu a cedat şi m-a tuns el. Periuţă. Adică, undeva la 2-3 cm.

Şi acum… nebunia!

Reacţia familiei (care sunt persoane mai la vârsta a 2-a): eşti nebună! ce ţi-ai făcut? tu nu eşti întreagă la minte? Soacra a fost singura căreia i-a plăcut noua mea freză şi m-a întrebat cu nonşalanţă: pe mine când mă tunzi aşa?

Reacţia cunoscuţilor: wow, te-ai tuns… ce fain îţi stă… de-aş avea şi eu curajul să-mi tai aşa părul… şi altele asemenea.

Am stat mult şi am reflectat. Eu nu mă consider nebună. Din totdeauna am fost mai răzvrătită şi mai nonconformistă. De ce are lumea impresia că dacă ajungi la o anumită vârstă (şi mai ai şi un copil) înseamnă că trebuie să te schimbi? Sau să nu mai fii tu însuţi? În plus, nu consider că ai nevoie de curaj ca să faci cu şi în viaţa ta ceea ce vrei. Avem cu toţii posibilitatea de a alege: la magazin mă duc şi-mi iau din raft ceea ce vreau eu nu aştept să decidă altcineva în locul meu. Şi nu am nevoie de curaj pentru asta.

Concluzia este: eu mă simt acum minunat. foarte bine. Trebuie doar să port o şapcă deoarece soarele puternic din mijlocul zilei îmi cam arde kelia… Nu mai am nici probleme cu multitudinea de păr pe care trebuia să-l adun de peste tot de prin casă. Nu mai trebuie să mă piaptăn . Mă spăl în fiecare dimineaţă şi pe păr… şi multe alte avantaje.

Am totuşi compasiune pentru toţi cei care au cuvinte urâte de spus la adresa mea: trebuie să-i înţeleg că ei nu au curaj şi probabil nici voinţă. Atunci când vrei ceva cu adevărat, încerci să obţii. Nu stai să te uiţi şi să critici… Şi nici nu cred că trebuie să fii nebun ca să treci prin viaţă aşa cum vrei tu.

Sfîrşitul de săptămână şi de lună l-am petrecut în compania soţului şi a copilului… şi a unei minunate cărţi: Umbra lui Thot de Michael Peinkofer.

După o săptămână încărcată, cea mai bună metodă de relaxare a fost să iau în mână o carte împrumutată.

Vineri, sâmbătă şi duminică seara noaptea, m-am delectat cu această carte super. Pentru iubitorii misterelor Egiptului, Umbra lui Thot relatează despre o altă enigmă care trebuie descoperită. Plină de aventură şi suspans, mai mult un roman poliţist la început, cartea este ideală pentru un sfârşit de săptămână.

O serie de crime ce au loc în inima Londrei, o ameninţare la adresa moştenitorului tronului britanic şi o tânără arheologă specialistă în istoria Egiptului Antic sunt suficiente pentru a realiza un roman ce se citeşte cu sufletul la gură…

A, bineînţeles că autorul nu uită să adauge şi un pic de romantism în această minunată poveste, însă am fost surprinsă de metoda şi locul ales pentru momentele de iubire…

Ei, dar nu am citit chiar tot week-end-ul, ci am mai fost şi cu rolele în parc, că doar trebuie să exersăm…