Julya. Simply me.

“Istoria lumii” de Ernst H. Gombrich. Desi la un moment dat este putin subiectiva, cartea este super. Iti povesteste totul la peroana I singular, si chiar un copil de clasa a VI-a poate pricepe absolut tot. De la uriasele soparle, la piramidele egiptene, turnul Babel, Marele Zid Chinezesc, la cavaleri, regi, imparati si pana la al doilea razboi mondiat, sunt asezate pe un culoar al timpului, formand o poveste fascinanta.

“Inteligenta emotionala in educatia copiilor” de Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander. O carte pentru totii parintii. Cum sa iti educi copilul nu cu batul, cureaua sau pedepse fara folos, ci cu ajutorul inteligentei emotionale. Nu spune nimeni ca este usor, trebuie sa ai multa rabdare si perseverenta. Nu este suficient ca un singur parinte sa incerce sa educe copilul astfel, ci este necesar ca amandoi sa participe (cartea se adreseaza ambilor parinti, deoarece in primul rand intre ei doi trebuie sa existe o buna comunicare). In carte gasesti suficiente metode; nu trebuie sa le aplici pe toate o data; este suficient sa gasesti una care sa dea roade, iar dupa un timp, sau in functie de varsta copilului poti aplica si altele. Este o carte pe care nu e suficient sa o citesti o data, ci cam o data la 6 luni.

Zilele trecute mi-am luat dintr-un hipermarket cartea “Versetele Satanice” a lui Rushdie. Intamplarea a facut ca sa ma intalnesc la casa cu o buna prietena a mea, care imi cunoaste gusturile literare si totusi destul de indignata, m-a intrebat: “Asa ceva citesti tu? Nu ai noaptea cosmaruri daca citesti asemenea tampenii?”. Ok. Fiecare cu parerea lui, dar de ce multi judeca o carte numai dupa titlul acesteia? Poate ca nu ar trebui sa avem o reactie atat de vehementa. Eu cred ca mai bine m-ar fi intrebat despre ce e cartea de are un asemenea titlu. Inca nu am citit-o, dar recomandarile si recenziile ei sunt ok din punctul meu de vedere.

Cand imi aleg o carte pentru a o citi, nu ma rezum doar la titlul ei. De exemplu, am imprumutat de la biblioteca o carte cu un titlu foarte sugestiv: “Printre morti” de Michael Tolkin. Mi-a “sunat” superbine. Pe coperta 4 scrie asa: “Un cadavru viu sau un om viu printre morti? Iata dilema, spaima si povestea lui Frank Gale.” Bineinteles ca m-am asteptat la o kestie SF, ceva care sa aibe legatura cu mortii vii, sau ceva de genul. Total gresit!!! Cartea vorbeste despre viata unui barbat ce si-a inselat nevasta. In ajunul plecarii lor in vacanta, acesta ii scrie o scrisoare in care-si marturiseste adulterul (inclusiv numele tipei) si o roaga sa-l ierte, cu scopul sa i-o dea in Mexic. Destinul face ca sotia sa gaseasca scrisoarea in bagaje si el sa nu prinda avionul. Tragedia vietii lui urmeaza acum: avionul se prabuseste, toti pasagerii mor, iar in timpul cautarii trupurilor este gasita scrisoarea lui care va fi facuta publica… Descrierea trairilor, intalnirile cu familia (nu prea unita si iubitoare), gandurilor, sentimentelor, a convorbirilor sale interioare cu sotia sa si a vedeniilor lui despre cum ar fi putut arata viata sa de familie daca nu ar fi fost acest accident stupid umplu restul paginilor. Iar finalul este unul destul de tampit. Se termina tot cu un vis-viziune de al sau… si atat. Daca privesti totul din punctul de vedere al realitatii, da, cartea exprima niste realitati. Dar este prea introspectiva si prea seaca.

Doar daca ai mai citit ceva de acelasi autor ai putea sa alegi o carte daor dupa titlul sau, altfel, la cate carti sunt, care mai de care cu titluri atragatoare si care poate nici nu au legatura cu subiectul tratat, cred ca este nevoie de un “studiu al pietei” inainte. Adica: citit de recenzii, recomandari de la prieteni sau chiar citirea de cateva pagini in librarie, pe loc.