“Nu există temniţă mai întunecată decât propria noastră inimă. Nu există temnicer mai necruţător decât propriul nostru eu.” Nathaniel Hawthorne, 1851

Archive for February, 2008

Continuare… religia si scoala

Friday, February 29th, 2008

Si eu am facut in clasa a VII-a si cred ca si in a VIII-a ore de religie. Si aveam in clasa destui colegii de alta credinta, care erau obligati sa stea in spatele clasei si sa asculte ce ne povestea preoteasa. Da, de multe ori preotul nu putea veni, si venea sotia dansului. Dar cu doamna era mai misto: ne spunea povesti religoase, de ce e buna credinta in viata omului, etc; cu preotul… era altfel: spuneam rugaciuni, ne lua cu invataturile din Scripturi (”ce sunt alea?” gandeam noi), dar eram totusi la o varsta la care mai pricepeam si noi cate ceva. Dar sa introduci religia la clasa I? Cam nasol… copilul trebuie sa invete la varsta aia sa scrie si sa citeasca, nu “balivernele” in care cred oamenii mari.
Daca este obligatoriu studiul acestei materii, sa fie introdusa la clasele mari (IX-XII), desi programa este atat de incarcata incat ar trebui scoase materii, nu adaugate altle noi.
Si oricum, ar trebui ca sa invete ambele teorii: si cea evolutionista, si cea creationista. Pentru ca ambele sunt doar teorii, niciuna nu poate fi dovedita stiintific, si atunci copilul va putea alege cand va avea discernamantul necesar pe care din ele o considera mai “realista”. Sau poate va crede in ambele. Nu trebuie indoctrinati si indobitociti de mici: asta vi se da, in asta sa credeti!
Eu personal consider ca religia este ceva ce tine de fiecare individ in parte, si ca trebuie studiata in particular. Adica, daca vreau sa stiu ce e cu Dumnezeu si ce vrea El de la noi, ma duc la biserica, citesc carti despre asa ceva, studiez Biblia, etc.

Religia in scoli

Tuesday, February 26th, 2008

Nu am nimic impotriva religiei. Eu cred in existenta unui Dumnezeu, dar a inceput sa ma lase rece “intermediarul” acestuia printre oameni: Biserica. Cand eram copil, primisem de la “pocaiti” o mica Biblie a Copiilor. Avea foarte multe poze colorate si multe povesti din Noul Testament. Era super. Mi-a placut s-o citesc datorita abordarii ei.
Acum, adult fiind am incercat sa citesc Biblia. Mi-a fost greu. Exprimarea/redarea este complicata, greu de urmarit, iar daca citesti “ad literam” nu pricepi mai nimic. Si nici nu are poze :) . Biblia trebuie citita cu un manual de interpretare langa, deoarece aproape fiecare fraza are mai multe posibile intelesuri. Ce am putut eu intelege din Biblie a fost ceva de genul:
- Dumnezeu care a existat din totdeauna dar sub diferite nume si reprezentari (deoarece toate culturile au avut zei, semizei, maimute, pietre si alte asemenea kestii la care se inchinau) a fost (si poate inca mai este) o divinitate cruda: egiptenii si poporul ales ce l-a urmat pe Moise au adus mereu sacrificii animale si umane in numele acestei zeitati.
- Acest Dumnezeu a omorat multi oameni (vezi moartea primilor nascuti ai egiptenilor) si a cerut demonstrarea credintei prin crime (vezi “cucerirea” cetatilor de catre poporul ales pentru a ajunge pe taramul fagaduit).
- Noul Testament ne povesteste despre Fiul Domnului, Iisus, care se jertfeste pentru a salva omenirea de pacate. Acest Iisus eu il interpretez ca o parabola; nu exista dovezi despre oameni crucificati (un singur cadavru de om crucificat s-a descoperit). Chiar daca acest om a fost crucificat eu cred ca nu a murit pe cruce si apoi a inviat, ci a fost luat jos de pe cruce fiind doar lesinat si apoi s-a declarat “invierea” sa pentru a fi in conformitate cu ceea ce proorocise Vechiul Testament.
Parerea mea este ca aceasta poveste este ca un ghid calauzitor: daca faci asa se va intampla asta… Papa Leon al X-lea a spus: “Ne-a servit de minune, mitul acesta al lui Hristos.”. Si asta cred ca spune multe…

Ideea este ca majoritatea civilizatiilor au avut credinte in genul crestinismului, un om nascut din mama-fecioara si zeu care moare si apoi invie. Diferenta era ca acesta murea toamna si invia primavara (in fiecare an). Acesta era de fapt ciclul planetei Venus, care este luceafarul de zi sau de noapte in functie de pozitia sa fata de Pamant. (Pentru mai multe detalii despre rolul acestei planete in credintele stravechi va recomand “Cartea lui Hiram” de Christopher Knight & Robert Lomas).

Biserica era odata un lacas de cult, puteai intra sa te reculegi. Era ceva mistic, simteai ca poate e ceva supranatural acolo care te invaluie… Acum, bisericile au orar! sunt incuiate deoarece au acumulat atatea bogatii din taxele luate credinciosilor incat luxul din interiorul lor te da pe spate; uiti unde esti si de ce esti acolo. Sa nu mai vorbim de acei preoti care isi “trantesc” niste vile si niste masini “bengoase”…

Credinta face parte si ea din liberul arbitru cu care suntem inzestrati. Daca vrei crezi, daca nu, nu. Nu ar trebui sa te oblige nimeni sa optezi pentru o anumita credinta. Asa ca nici pe copii nu ar trebui sa-i indoctrinam de mici cu asa ceva. Daca parintele doreste sa-si educe copilul in credinta lui D-zeu este alegerea lui: il duce la biserica, ii citeste Biblia sau alte scriituri bisericesti, etc. Dar daca tot predau religie la scoala, sa fie o istorie a religiilor, unde sa-i invete pe copii care sunt religiile existente, ce diferente sunt intre ele, unde duce fanatismul religios, si de ce sunt atatea religii cand de fapt cred intr-o singura entitate supranaturala toate :) , nu sa-i invete Tatal Nostru si invataturile din Scripturi (cred ca un copil din clasele I-IV nici nu intelege termenii daramite semnificatiile simbolice ale acestora).

We are little

Thursday, February 21st, 2008

Astazi sunt intr-o stare naspa… M-am saturat de toate institutiile noastre de stat. Pentru o firma mica, ce are un singur angajat (care nu e contabil), trebuie sa duci o gramada de hartii si declaratii. De parca le-ar citi cineva… Mai nou, nu le mai place ca administratorul sa-si tina singur contabilitatea, au nevoie de semnatura de la contabil expert sau firma membra CECCAR. Cu atatea cerinte, taxe si impozite de plata, firmele mici probabil vor ajunge falimentare. De unde atatia bani? In curand probabil ca vom plati taxa pe aerul respirat, ca vor gasi ei o modalitate de a calcula cantitatea de aer “folosita”…

Probabil ca daca toti patronii de microfirme ar lua niste masuri, ca de ex. sa nu depuna declaratii, sa nu efectueze plati, etc, ar putea schimba ceva, desi personal cred ca sunt prea mici ca “sa se ia in piept” cu cei de la putere. Amenintarea amenzilor si chemarea in judecata te fac sa renunti… Din pacate, orice taxe si impozite vor fi aplicate, tot cei mici si corecti vor avea de suferit.

In momentul in care , ca persoana juridica, mai mult de jumatate din salariul angajatului il dai pe taxe nu iti pui intrebarea: de ce sa-i dau statului? mai bine nu-i fac contract de munca si ii dau mai multi bani muncitorului. Si uite asa infloreste cu spor munca la negru…

Poate bat campii si aberez prea mult, dar in tara noastra devine din ce in ce mai greu de trait. In loc sa fii incurajat sa-ti deschizi o mica afacere, sa creezi noi locuri de munca, sa lucrezi legal in avantajul tau si al statului, ei parca incearca sa te impiedice. Si atunci ne mai miram ca atat de multi romani isi lasa casa, copilul, familia si pleaca peste granita ca sa lucreze? Imediat vin alegerile… dar cu cine vom vota? Exista cineva care vrea binele nostru al tuturor? Va putea acel cineva sa guverneze si sa actioneze fara a incepe sa dea vina pe fostii de la putere? Vom ajunge vreodata la nivelul statelor europene (dar nu din punctul de vedere al preturilor!) ?

Nici sa razi la un banc bun nu mai poti, pentru ca are prea multe realitati in el. Daca si Dumnezeu ajunge la o asemenea concluzie, inseamna ca e vai de noi ;)

Valentine’s Day

Thursday, February 14th, 2008

Desi la noi exista Dragobetele, sarbatoarea indragostitilor mostenita din stramosii nostri, este foarte la moda sa preluam si sa ne insusim sarbatorile altora. Intotdeauna ni se pare ca ce-i al vecinului e mai bun decat al nostru. Sper ca nu vom lua si ziua de 4 iulie ca s-o sarbatorim…
Toti indragostitii au astazi ocazia de a-si arata marimea dragostei (desi conteaza mai mult cantitatea si calitatea ei) prin diferite cadouri, flori in ghivece sau buchete impresionante. Dar oare aceste atentii chiar tin “de cald”? Chiar ne incanta pe noi fetele si femeile o floare care se va vesteji repede? Sau mai degraba ne-am bucura de o imbratisare calda si un sarut oferite din toate inima?
Cum dragostea trece prin stomac, mai potrivita ar fi o cina usoara, romantica, la lumina lumanarilor parfumate, urmata apoi de … o noapte “furtunoasa” :)
Dar, bineinteles ca fiecare are propriile sale dorinte si vise despre ce ar vrea/trebui sa primeasca de ziua indragostitilor.
Pacat ca vremea s-a stricat si nu ne lasa sa ne declaram iubirea in aer liber, ca s-ar putea ca focul interior sa nu biruiasca gerul de afara.
Sa aveti cu totii o zi cat mai calda si plina de dragoste!

Birocratia…

Thursday, February 7th, 2008

Astazi m-au enervat peste masura cei de la Distrigaz. Dupa ce ca in luna decembrie au venit sa citesca metrii cubi consumati cu aprox 7 zile mai devreme (pentru a avea un consum mai mare la care se aplica tva, ca de, nu sunt ei prosti degeaba) in luna ianuarie ne trimit factura cu ajutorul aferent perioadei din decembrie. Dar!!! Aici incepe distractia: in luna ianuarie s-au facut alte hartii pentru ca s-au marit veniturile. Toate bune si frumoase. Distrigaz, vazand ca ajutoarele ce trbuiau acordate sunt mai mici (deci eu platesc mai multi bani la ei) au stornat facturile deja emise si trimise la populatie si au emis altele, pentru aceeasi perioada de consum dar cu AJUTOARELE AFERENTE VENITURILOR DIN IANUARIE. Mie imi arata clar a bataie de joc… de ce nu au calculat astfel: pana la 31.12.2007 ajutor acordat pentru acele venituri si de la 01.01.2008 ajutor recalculat????

In data de 01.02.2008 a avut loc scumpirea metrului cub de gaz, dar nu a venit nimeni sa citeasca valoarea consumului ca sa poata aplica marirea pretului din acea data! Deci, ceea ce am consumat in perioada 15.01.2008-01.02.2008 ar trebui sa platesc la valoarea de 0,913 lei/metru cub. Dar, deoarece nimeni nu stie cat am consumat in aceea perioada, vom plati la pretul lunii februarie…

Bataie de joc!!! In tara asta toti se intreba cum pot fura mai mult ca  sa le fie lor bine. Unde o sa ajungem oare? Nu mai exista nici un pic de bun simt si ajutorare pentru aproapele tau. Nimanui nu-i pasa de nimic decat de propria persoana. Dupa ce ca romanul abia isi permite sa traiasca din venitul lunar mic pe care il are, ei nu stiu ce biruri sa mai puna, sa mareasca preturi si “sa ne aliniem la UE”. De ce nu s-au aliniat intai veniturile si apoi costurile???

Desi cred ca aceasta este o intrbare care nu va primi raspuns, raman cu convingerea ca noi suntem bataia de joc a autoritatilor Romaniei: de la cel mai mic comerciant pana la presedinte.

Momente

Tuesday, February 5th, 2008

Am momente cand stau si visez cu ochii deschisi, am momente (mai ales dimineata) cand as sta si as dormi intr-o dulce uitare, am momente cand imi doresc sa pot citi cate 2-3 carti o data. Citesc foarte mult, in special carti, dar mai nou si bloguri. Se zice ca ce-i prea mult strica; dar la mine a citi nu e niciodata prea mult. In timp ce citesc realizez ca eu nu o sa ajung sa ma pot exprima atat de poetic, cursiv si frumos, nu am acel talent de a realiza un rezumat inteligibil al unei carti. La scoala imi facea mama compunerile pentru ca eu din 3 fraze “din topor” terminam explicatiile :) .

Acum dorinta mea este sa adaug in blog impresiile mele despre ultima carte citita, Mostenirea Templierilor de Steve Berry, dar nu imi gasesc cuvintele.

Sa incepem, totusi… Povestea incepe in anul 1308 cand Jacques de Molay, ultimil Maestru al templierilor, este ucis. Apoi, trece in timpul nostru, undeva in Danemarca, unde Stephanie sefa organizatiei Magellan Billet este jefuita in plina strada. Malcom, un fost agent al organizatiei si persoana cu care urma sa se intalneasca Stephanie, incearca sa prinda hotul. Dupa o lunga urmarire, hotul se sinucide, ultimul sau cuvant fiind “Beausant”.

Urmarea este interesanta: intra in joc ordinul templierilor, un bogat colectionar de carti rare, o bogata musulmana si multe secrete. Jurnalul lui Lars, fostul sot al Stephaniei, o carte ciudata, o criptograma cu indicii putine lasata de abatele Sauniere, neconcordanta celor 4 Evanghelii biblice si plimbari in peisajele pitoresti ale Frantei si Danemarcei sunt ingrediente ale unei lecturi placute si incitante.

Daca ordinul templierilor inca mai exista, probabil ca incearca sa-si gaseasca averile si invataturile pierdute o data cu de Molay. Iar daca le vor gasi, eu cred ca nu vor fi facute publice deoarece ar zgudui comunitatea crestina, catolica si care mai sunt cele care se bazeaza pe crucificarea si invierea lui Hristos. De ce spun asta? Citez: Papa Leon al X-lea “facea parte din familia Medici,…, conducand o Biserica despre care, in vremea aceea, se stia ca detine autoritatea suprema. Declaratia lui este scurta, simpla si ciudata din partea capului Bisericii Romano-Catolice: <Ne-a servit de minune, mitul acesta al lui Hristos.>”