Julya. Simply me.

Am descoperit azi acest post:

Cu sau fara copii?

Si am avut rabdarea de a citi toate cele 69 de comentarii. Si am ramas uimita de unele dintre ele…

Sunt multi egoisti care nu doresc sa renunte la confortul vietii lor si a procrea. Un copil intr-adevar inseamna o mare necunoscuta in viata ta, o continua provocare a ta ca persoana si multe altele.

Ceea ce am observat a fost ca unii aduceau ca argument la a nu face copii lipsa conditiilor materiale si spuneau “pai uita-te la copiii aia de la coltul strazii, la aia din ghetouri…”.

Am ramas uimita. Eu consider ca un om care are un calculator, internet, cel putin 8 clase, si care intra pe site-uri pentru a citi anumite informatii si chiar a le comenta NU se poate compara cu cei care pur si simplu procreaza pentru ca altceva nu au de facut sau nu stiu sa faca. Majoritatea celor care au multi copii (inclusiv rromii) in primul rand nu au conexiuni catre lumea secolului nostru. Multi nu stiu ce e aceea scoala! Daramite un calculator! Credeti ca daca ei ar avea acces la informatia obtinuta pe cale electronica (NU includ aici prostiile si tampeniile de emisiuni de la TV care doar indobitocesc oamenii) nu s-ar putea schimba?

Atata timp cat un om “cu carte”, cu educatie se poate compara cu cei din ghetouri si poate spune ca nu vrea ca si copiii sai sa ajunga asa….avem o mare problema…

Eu cred ca daca statul s-ar chinui prin programele sociale sa ajute strict acele familii care intr-adevar au nevoie de acest ajutor, rata natalitatii in randul populatiei din clasa de mijloc ar fi mai mare.

Eu am 30 de ani. La 24 de ani am ramas insarcinata. La 25 am nascut un baietel minunat. Nu aveam o conditie sociala extraordinara. Nici nu am beneficiat de acel ajutor de 600 de lei dupa care tipa disperate multe mame.

Dar pentru asta tot am reusit cu ajutorul sotului meu, a famiilor noastre, sa-l crestem pana la aceasta varsta, sa incercam sa-i oferim ceea ce are nevoie, chiar daca nu stam in casa noastra, chiar daca uneori il mai lasam la bunica pentru a pleca sa ne distram cateva ore doar noi doi (eu si sotul), chair daca uneori am renuntat la nu-stiu-ce bairam, chef sau alte distractii pentru ca aveam copilul, si lista poate continua. Copilul este cea mai mare bucurie a vietii noaste de pana acum.

Ca femeie este bine sa te gandesti pana la o anumita varsta sa faci un copil. Daca faci un copil pana la varsta de vreo 30 de ani ai mari sanse sa te bucuri din tot sufletul de el, sa te intelegi mai bine cu el, sa evoluezi  si sa te autoeduci in timp ce el creste si are nevoie de sfaturile tale. Dupa aceasta varsta la unele femei este un pic mai greu sa-si gaseasca acea parte copilaroasa din ele pentru a se putea “cobori” la nivelul copilului, de a interectiona cu el si cu nevoile acestuia. Un copil crescut de parinti varstnici (peste 45-50 ani) va fi un copil foarte calm, foarte sobru si poate chiar un neadaptat in comunitatea celor de-o varsta cu el.

Astfel ca a face sau nu un copil este decizia fiecaruia. Nu trebuie blamati nici cei care spun da unui viitor alaturi de copii nici cei care spun nu. Dar nu trebuie sa aratam cu degetul si sa dam vina pe factorii sociali sau de mediu pentru decizia noastra. Trebuie sa ne asumam raspunderea pentru faptele si deciziile noastre.

Ieri în presă se scria despre un nou proiect de lege (că de! vin alegerile) referitor la diferenţierea alocaţiei pentru copii în funcţie de veniturile salariale ale părinţilor. Aceasta ar urma să fie între 25% şi 5% din salariu minim brut pe ţară, adică între 150 şi 30 lei.

Multe comentarii au fost scrise, multe păreri negative au fost exprimate dar şi eu sunt părinte şi ideea nu mi se pare rea. Acum depinde şi cum va fi aplicată.

După umila mea părere, pentru a nu avea o inflaţie bruscă a populaţiei de rromi (pentru că ăsta a fost principalul motiv de nemulţumire din partea unora) ar trebui ca alocaţia să se acorde copiiilor de până la 18 ani care sunt înscrişi la o formă de învăţământ. În acest fel cred că vor stimula atât obligativitatea învăţământului (implicit a grădiniţei) dar şi populaţia rromă spre a-şi da odraslele la şcoală şi nu la colţ de stradă la cerşit.

Dar noi putem scrie şi vorbi cât vrem că cei din guvern tot în legea lor aprobă, modifică sau inventează legile ţării…

Zilele trecute am citit această “ştire”:

Mircea Toma ar putea ramane fara fetita.

Cunoscutul jurnalist Mircea Toma este posibil sa fie anchetat si chiar sa fie decazut din drepturile parintesti daca Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului se va autosesiza in urma materialului aparut in revista Spy.

Ziaristul si sotia acestuia au fost surprinsi de paparazzi facand nudism de fata cu fetita lor minora in Vama Veche. Pozele cu Mircea Toma si sotia sa goi in fata fetitei lor minore au starnit reactii si discutii aprinse. Desi legea nu prevede clar vreo sanctiune pentru o astfel de fapta, directorul general al Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 3, domnul Florin Vasile, a declarat pentru CANCAN urmatoarele:

“Copilul nu trebuie expus la o asemenea situatie, mai ales in sanul familei. Cei doi risca totusi o ancheta sociala, doar daca se sesizeaza autoritatea de unde au domiciliul”.

Catalina Florea, directoarea unei asociatii neguvernamentale care se ocupa cu protectia copilului, a confirmat declaratiile directorului si a tinut sa completeze ca: “Acest lucru are un impact negativ asupra copilului. Nu este normal ca mai multi adulti dezbracati sa umble prin fata lui.”

Sursa: News report

Şi eu sunt părinte. Şi eu apar dezbrăcată în faţa copilului meu. Nu consider că este nevoie să-l dau afară din cameră doar pentru că mă schimb. Şi soţul meu are aceeaşi atitudine. Nu ne ferim de copil. Aceştia trebuie să ştie de mici diferenţa dintre femei şi bărbaţi şi la rândul său trebuie să înveţe că nu este o ruşine să fii văzut (în unele situaţii) în pielea goală.

Şi eu am fost la mare la nudişti cu părinţii mei când eram mică. Dar nu s-a autosesizat nimeni. Şi nici nu am rămas cu sechele pentru că am văzut bărbaţi şi femei (alţii decât părinţii mei) în pielea goală.

Dacă nu era un cunoscut jurnalist, ci un om simplu, s-ar mai fi autosesizat cineva? Dacă se ducea badea Ghe cu copilul la nudişti îi făcea cineva poză, apărea în ziare ca apoi să fie nevoie de un tămbălău? Ar fi riscat cumva acea persoană să fie decăzută din drepturile părinteşti? Eu cred că la aceste întrebări răspunsul este NU. Un NU categoric pentru că pe nimeni nu interesează ce face badea Ghe…

Mi se pare mie sau poporul român este cam pudic?

Un exemplu: San Francisco, bicicliştii care au defilat pe străzi în pielea goală şi pictaţi.

S-a autosesizat cineva? A stat cumva poliţia sau protecţia copilului pe marginea trotuarului sau drumului pentru a le interzice minorilor să privească? Eu cred că nu… În ţările din vest oamenii nu sunt atât de pudici… nu ştiu dacă au plaje cu nudişti, dar dacă au nu cred că se sinchiseşte cineva de faptul că şi copiii mici sunt duşi acolo. Şi nu cred că aceştia sunt nişte oameni anormali. Dimpotrivă. Sunt oameni care ştiu să-şi trăiască viaţa, să o condimenteze şi să-şi vadă de treburile lor fără a muri de grija caprei vecinului…

După cum bine spunea un psiholog, din păcate nu-mi amintesc numele, cu cât creştem şi înaintăm în vârstă acumulăm nişte prejudecăţi care nu ar trebui să existe. Luaţi ca exemplu orice copil mic, până la vârsta de 5 ani, şi vedeţi ce prejudecăţi are: niciuna. Nu îi este ruşine să stea în pielea goală vara şi să se joace la mare, la ştrand sau în curte. Nu îl interesează dacă vecinului îi place culoarea de tricou pe care o are el… şi multe altele. Cu cât creştem cu atât începem să avem mai multe “îngrădiri”. De ce nu putem să fim noi înşine? Unde ne mai este liberul arbitru şi puterea proprie de discernământ?

Haideţi să fim cu toţii nişte copii: lipsiţi de prejudecăţi şi de îngrădiri! Astfel vom avea mintea mai liberă şi mai deschisă, vom putea să fim mai atenţi cu noi înşine şi vom avea loc şi timp pentru a acumula informaţii şi cunoştinţe cu adevărat necesare.

Moartea handbalistului Cosma este cea mai vehiculata in stirile de azi. Am citit ce s-a intamplat… condoleante familiei. Ce mi-a atras atentia au fost comentariile cititorilor la acea stire: care mai de care mai “rasiste”, impotrivia etniei rrome din Romania si de pe peste tot.

Din pacate, sustin punctul de vedere al lui Ovidiu.

Recent, tocmai am citit “Spada” de Bogdan Theodorescu. Subiectul cartii: in Romania, un spadasin necunoscut omoara tigani care au comis infractiuni si au facut puscarie pentru acestea. Importat este descrierea pe care o face Bogdan despre actiunile politice si politienesti ale guvernului nostru. Bineinteles ca nu pot face mare lucru deoarece rromii sunt protejati si au drepturi pentru ca sunt o minoritate si normal ca UE sare pe Romania de numa numa…

Ideea pe care doresc sa o expreim este: nu am nimic impotriva rromilor, nu sunt rasista; dar mult prea multe probleme le avem din cauza lor si din cauza statutului si a drepturilor de care beneficiaza. Adica, eu sunt roman in Romania, dar eu nu am dreptul la neplata taxelor si impozitelor, eu trebuie intai sa muncesc si apoi sa beneficiez de ajutoare din partea statului (daca beneficiez), ei au dreptul de a purta arme albe si isi fac singuri legea…etc. Cred ca lista ar putea continua.

Noi ne temem de ei. Sunt violenti. Multi sunt inculti deoarece copiii lor nu sunt trimisi la scoala (desi e obligatoriu) ci ii gasim pe strada la cersit.

Daca ei s-ar integra, ar participa si ar face parte din societate la fel ca noi toti, cred ca nu ar mai fi marginalizati, urati, aratati cu degetul sau ocoliti.

Ar fi foarte multe de spus. Dar noi, cei care scriem, ramanem doar cu spusul. Cei care ar trebui sa ia masuri sau sa faca ceva sunt neputinciosi. Invoca drepturi sau legi pentru a se eschiva sau se ascund pentru a nu se afla ca au fost mituiti, “imbunati” sau cum s-o mai numi, de acele clanuri mafiote rrome.