Julya. Simply me.

De curand am inceput sa citesc cartea “Personalitate Alfa” a lui Pera. Desi am citit multe alte carti, posturi sau materiale despre motivatie, puterea interioara, etc., nimic nu m-a influentat si nu m-a pus pe ganduri ca Personalitate Alfa.

Poate este de vina si varsta, acum am mai adunat ceva ani in spate, nu mai sunt ca la 20 cand inca luam totul in gluma si nu ma chinuiam sa lupt pentru ceea ce imi doream.

Privind in urma, sunt putine lucruri pe care le regret ca le-am facut si putin mai multe pe care regret ca nu le-am facut. Dar trecutul este trecut, nu-l voi sterge cu buretele deoarece face parte din propria mea persoana, si rememorandu-l pot invata din greselile facute.

Revenind la cartea lui Pera, mi-am facut atat testele cat si lista de Viziune. Viziunea mea. Si am ajuns la o parte care m-a determinat sa-mi astern gandurile pe blog: PRIETENII, cine si cum sunt prietenii mei.

Desi sunt o fire sociabila, dornica de nou, de a acumula cat mai multe cunostinte… m-am “inchis” intr-un cocon… si am ajuns la concluzia ca NU am prieteni.

Cand nu muncesc sau nu-mi petrec timpul cu sotul/fiul meu tot ceea ce fac este sa citesc, sa acumulez cunostinte, sa ma autoeduc. Dar la ce-mi folosesc toate acestea daca nu am cu cine sa le impart?

Datorita acestui stimul oferit de carte, mi-am dat seama ca trebuie sa incep sa lucrez la partea cu prietenii.

Acesta este doar inceputul, pentru ca mai sunt si multe alte aspecte ale personalitatii mele care necesita modelare, perfectionare sau chiar schimbare.

Daca inca nu ati descoperit lumea Personalitate Alfa, incepeti acum. Blog, site, carte.

Sfîrşitul de săptămână şi de lună l-am petrecut în compania soţului şi a copilului… şi a unei minunate cărţi: Umbra lui Thot de Michael Peinkofer.

După o săptămână încărcată, cea mai bună metodă de relaxare a fost să iau în mână o carte împrumutată.

Vineri, sâmbătă şi duminică seara noaptea, m-am delectat cu această carte super. Pentru iubitorii misterelor Egiptului, Umbra lui Thot relatează despre o altă enigmă care trebuie descoperită. Plină de aventură şi suspans, mai mult un roman poliţist la început, cartea este ideală pentru un sfârşit de săptămână.

O serie de crime ce au loc în inima Londrei, o ameninţare la adresa moştenitorului tronului britanic şi o tânără arheologă specialistă în istoria Egiptului Antic sunt suficiente pentru a realiza un roman ce se citeşte cu sufletul la gură…

A, bineînţeles că autorul nu uită să adauge şi un pic de romantism în această minunată poveste, însă am fost surprinsă de metoda şi locul ales pentru momentele de iubire…

Ei, dar nu am citit chiar tot week-end-ul, ci am mai fost şi cu rolele în parc, că doar trebuie să exersăm…

Deşi am avut destul de lucru la jucărilă, am avut timp şi de cel mic şi bineînţeles şi de citit.

În ultima perioadă am “devorat” câteva cărţi: Asediul de Brad Thor, Şah la rege de George Arion (apărute la editura Tritonic), Alchimistul de Michael Scott (deşi e o carte pentru cei mai tineri decât mine aştept cu nerăbdare şi continuarea) şi Trandafirul dispărut de Serdar Ozkan. Momentan mai am câteva cărţi pe raftul cu “de citit” dar în următoarea perioadă vor trebui să aştepte. Acum, jucărilă va avea prioritate deoarece soţul meu ia schimbat câte ceva şi va trebui să (re)învăţ să lucrez cu el. După ce a pierdut multe zile şi nopţi “luptând” cu noile modificări, chinuindu-se cu implementări şi update-uri, acum va trebui să mai lupte câteva zile cu mine: să îmi explice şi să ma înveţe. Naşpa kestie… Soţule, îţi urez baftă şi nervi de oţel! Asta deoarece pricep mai greu unele kestii…informatice.

A venit şi a trecut una din cele mai importante zile ale acestei luni: 14 februarie. Pentru noi nu a fost ceva special neapărat, dar oricum ne-am distrat mergând la patinoar toţi trei şi petrecând o zi împreună.

Mai specială va fi ziua de 26 februarie când se vor împlini 4 ani de când mi-am schimbat numele şi am decorat degetul inelar al mâinii stângi cu o verighetă. 4 ani! Dacă nu ar fi Robert, nici nu mi-aş da seama cât de repede trece timpul… La el este mult mai vizibilă trecerea timpului: acum îi cumperi o pereche de pantaloni şi peste 3-4 luni deja îi sunt scurţi! Şi când ne uităm uimiţi la poze: uite ce mic era! uite aici mergea deja singur! uite acum îmi ajunge până la genunchi! în decembrie am avut prima serbare…

Viaţa e scurtă şi frumoasă. Nu vom putea niciodată să recăpătăm clipa pe care tocmai am pierdut-o. Şi niciodată nu vom putea afla ce “conţinea” acea clipă…

“Blestemul manuscrisului” de Bogdan Hrib si Razvan Dolea mi-a starnit imediat curiozitatea. Titlul cartii, descrierea continutului si mai ales formatul in care este tiparita, mi-a amintit imediat de “Mostenirea Templierilor” de Steve Berry.

Bineinteles ca totul porneste de la moartea cuiva: un electrician roman undeva in Germania, la un targ de carte. Acest om insa, este profesor de istorie la un liceu din Bucuresti, cu masterat la Heidlberg. Deci, ce cauta el ca electrician in Germania?

Nu am parcurs prea mult din carte, dar imi place, mai ales pentru ca este vorba si de istoria noastra. Si aici intalnim ordine de cavaleri, diferenta e ca sunt valahi.

Faptul ca o parte din actiune (cred si sper ca) se va desfasura si pe teritoriul Romaniei si ca principalii eroi sunt romani ma impresioneaza si nu pot decat sa le aduc laude autorilor.

Va multumesc pentru orele placute de lectura pe care mi le oferiti!

Adaugare: Am reusit sa termin cartea. Este misto de tot. Am o singura neplacere: explicarea termenilor, traducerile unor propozitii nu sunt la subsolul paginii ci la sfarsitul cartii! Este cam neplacut sa stai cu un deget sau cu un semn de carte la sfarsit, si sa tot intorci cartea pentru a citi explicatiile. Din punctul meu de vedere, este un inconvenient destul de mare, care m-a determinat sa nu mai caut traducerile, explicatiile.

Primul lucru ce mi-a placut la aceasta carte a fost coperta. Apoi, recenzia de pe bookblog.

Sustin parerea celor care au zis ca nu inteleg “groaza” lui Stephen King la citirea cartii. Nu este o carte de groaza, cu monstrii terifianti sau crime oribile care sa ingrozeasca. Este mai mult un roman psihologic, care lasa totusi urme in timp ce-l citesti. Te face sa te intrebi ce este normal si ce este anormal.

Camille este un reporter destul de bun. Ea este trimisa de seful ei in Wind Gap, orasul ei natal pentru a realiza un reportaj despre disparitia unei fetite. A doua. Prima disparuse cu 9 luni in urma si nu se descoperise inca faptasul. Desi familia ei inca mai locuieste in acel oras, Camillei ii este foarte greu sa plece acolo.

O data ajunsa, a trai din nou in casa cu mama sa devine prea mult pentru psihicul ei destul de distrus.

De ce Obiecte Ascutite? Deoarece acestea sunt singurii martori ai suferintei si a caderii psihice ai Camillei. Doar ele au ajutat-o inca din copilarie sa treaca peste nevrozele si crizele mamei sale.

Faptul ca Flynn aduce tot timpul noi indicii pentru a te incuraja sa afli cine este de fapt criminalul este ceva minunat. Stilul sau este placut, usor de citit si de urmarit actiunea. Daca pe la mijlocul cartii banuiesti deja cine este autorul acelor 2 crime, te anunt ca te inseli.

“A spune ca este un roman de debut extraordinar, ar fi prea putin. (…) Opera remarcabila, incisiva, cu o scriitura patrunzatoare si analize psihologice taioase.” - Stephen King

Astept urmatorul roman al lui Flynn, poate ceva mai “dark” decat acesta dar la fel de bun.

O chestie pe care nu o indragesc este aceea de a da titluri posturilor pe care le scriu…

Astfel ca, primul post pe anul 2009 nu are nume

Sa revenim. Au venit sarbatorile, a venit Mosul cu cadouri, a trecut si Anul Nou si dupa o meritata pauza am revenit si eu.

Intre drumurile (obligatorii) la rude - colindat, la patinoar, la derdelus cu sania, am reustit sa mai citesc si cateva carti.

Cea mai misto: Soni de Andrei Russe.

Autor roman, tanar, cu o imaginatie bogata si eu sper ca nelimitata deoarece astept inca cel putin un roman din partea lui Andrei.

A doua: Arheologul si misterul lui Nefertitti de Pierre Boulle. Pentru cei ca mine care iubesc istoria Egiptului si misterele faraonilor, aceasta carte va fi ca o aventura. Daca ai timp, intr-o zi o termini de citit, dar vei dori sa o mai parcurgi o data… si poate inca o data.

In curs de finalizare: Ultimul Jihad de Joel C. Rosenberg. Un thriller politic captivant, plin de detalii, bine inchegat care te tine cu sufletul la gura si bine-infipt in fotoliu.

De multe ori si tacerea este un raspuns.

“Dincolo de tacere, o poveste terifianta asteapta sa fie spusa…” Michael Baden si Linda Kenney ne spun intr-adevar o poveste terifianta. Pe campul unde trebuia construit un mall, se descopera 4 cadavre: 3 barbati si o femeie, relativ tanara. Acest teren se afla in apropierea unui fost spital de “balamuc”. Ce cauta aceste cadavre pe camp? Oare s-a savarsit o crima?

Avocata Manny este o inflacarata luptatoare pentru dreptate. Ea preia cazurile “mici”, ale oamenilor neajutorati care nu-si pot permite avocati.

Jacob este un medic legist, divortat, care-si trateaza pacientii cu foarte multa seriozitate.

Dar, dupa descoperirea oaselor de pe camp, incep sa aibe loc morti misterioase, accidente ciudate si mai ales, multe amenintari adresate celor implicati in “ancheta”.

Cine si ce are de castigat daca oasele nu-si spun povestea? Veti afla doar citind acest mic roman, care m-a tinut in stare de alerta de la prima pana la ultima pagina. Cu citirea fiecarei pagini, imi doream sa pot citi mai mult, si mai mult, sa aflu ce se va intampla.

Desi nu sunt o povestitoare buna, recomandat cartea. Este super. Stil alert, chestii avocatesti si medicale explicate sa poata intelege oricine ce discuta personajele, picanterii si bineinteles… putina dragoste.

“Mortii nu pot povesti o crima…” dar un avocat bun si un medic excelent o pot face in locul lor. Baden este doctor in medicina legala, iar Linda avocat de drept civil. Astfel ca, cei 2 protagonisti principali ai cartii au fiecare specializarea si buna documentare a autorilor.

Iubirile mele sunt cartile si florile (in aceasta ordine). Ca si hobby, pentru ca sotul si copilul sunt pe primul loc

Fac tot ceea ce este posibil pentru a-mi gasi timp de citit. Dar aceasta biblioteca este doar o parte din totalitatea rafturilor cu carti, pentru ca le am “aranjate” pe peste tot: carti citite, carti de citit in urmatoarea perioada, carti imprumutate de la biblioteci si asezate separat pentru a nu le returna gresit.. etc.

Oaza mea de liniste si relaxare este formata din carti si flori. Pentru mine sunt o incantare a ochiului si a sufletului.

Lansarea cartii “Sangele nevinovatilor” a avut loc intr-un moment excelent: de ziua mea. Si pentru o impatimita iubitoare de carti, ce cadou putea fi mai potrivit decat cartea cu autograful autoarei?

Exceptand faptul ca foarte putini brasoveni s-au inghesuit la aceasta lansare si ca traducatoarea avea ceva emotii, orele petrecute in librarie au fost o incantare.

Am luat aceasta carte din rafturile bibliotecii comunei sub impulsul momentului. Mi-a placut titlul ei: Neanderthal. Primul gand a fost ca va fi vorba despre oamenii Neanderthal-ieni. Si nu m-am inselat… Asa cum OZN-urile sunt dezbatute si controversate asa si rasa numita Yeti, Omul de Neanderthal, Big Foot, etc este extrem de controversata si folosita de diversi specialisti pentru a dovedi teoria evolutionista.

Dar ce s-ar intampla daca aceasta rasa de oameni (ca sunt totusi oameni) ar exista? Daca dezvoltarea rasei lor are loc paralel cu a noastra?
Bineinteles ca primii care ar afla ar fi cei din domeniul armatei, probabil un departament care se ocupa de posibilele avantaje psihice sau mai stiu eu ce, si ar profita de aceasta descoperire.

Intr-un stil alert, care te tine cu sufletul la gura, John Darnton ne povesteste cum un astfel de departament a descoperit o “creatura” intr-o zona muntoasa, foarte izolata. Ascunsi sub un nume pompos “Institutul pentru cercetari preistorice” fortele militare dezvolta un nou proiect bazat pe puterile telepatice ale acestei rase. Ei au trimis un doctor de renume, Kellicut, sa cerceteze disparitia misterioasa a doua persoane intr-o zona muntoasa care se presupune aa su fost rapiti de neanderthal-ieni. Doctorul si-a facut o cabana intr-o zona retrasa si a inceput studiul asupra acestor fiinte. Nemaiavand vesti de la doctor de ceva timp, institutul se hotaraste ca ultima scrisoare a doctorului (primita impreuna cu un craniu de neanderthalian) sa fie trimisa altor doua figuri importante in domeniul arheologiei: Matt si Susan, doi fosti studenti ai lui Kellicut. Acestia afla de la Institul ca respectivul craniu este vechi de 25 de ani…ceea ce pare imposibil. Cei doi pleaca impreuna cu un reprezentant al Institutului pe urmele doctorului.
Incepe o frumoasa aventura si personajele principale au multe neplaceri dar si satisfactii. Acestia vor descoperi ca exista doua “comunitati” de neanderthalieni: unii blajini, prietenosi iar ceilalti criminali, brutali.

Daca il vor gasi pe Kellicut, daca vor reusi sa scape din mainile neanderthalienilor si daca vor face publica descoperirea lor veti afla din lectura.
P.S. Tot citind cartea veti afla si ce puteri detin neanderthalienii si in ce mod doreste armata sa se foloseasca de ele.